O zi: buna sa rea?

Mi-am pus un pahar cu vin. Rosu, sec, tare, cu un an mai batran ca Ilinca, primit in dar de la sotul meu. Trag adanc aer in piept. Miroase a primavara. Si ma gandesc la ziua de azi. A fost ca o plimbare intr-un montagne rousse, din punct de vedere emotional. A fost o zi in care am plans de trei ori. Prima oara de dor. A doua oara de frustrare si neputinta. A treia oara de bucurie... A fost o zi in care am simtit ca traiesc. A fost o zi care m-a stors, in care am cazut, m-am ridicat si am simtit ca o pot lua de la inceput. Am plans putin de dorul celui fara de care va trebui sa supravietuiesc inca trei luni, desi uneori mi-e atat de greu incat ma doare sufletul... Am plans putin pentru ca, uneori, pun la suflet rautatile celorlalti si ii las sa ma fac sa sufar... Am plans putin de fericire. Fericirea de a fi mama unor copii minunati, mama unei fetite motate care a gatit o salata de fructe si a unui baietel care a obtinut punctaj maxim la un concurs... Realizez ca imi regasesc echilibrul si bucuria de a trai doar daca ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de copii, de omul meu si de prieteni. Omul meu nu e acum, fizic, langa mine. Dar il simt aproape mereu. L-am simtit azi aproape cand am mancat o tona de sarmale facute de el. Il simt aproape acum, cand beau un vin bun. Nici pe copii nu ii am aproape in fiecare clipa, dar ii stiu cu gandul la mine. Nici prietenii nu stau in aceeasi casa cu mine, dar ii simt acolo, in viata mea, bucurandu-se o data cu mine... Nu plang in fiecare zi, dar cand o fac, o fac din suflet. In concluzie, a fost o zi buna. Pentru ca am simtit ca traiesc. Sa bem pentru asta, zic!

Rugăminţi

Zilele astea ne bucurăm să-l avem pe tati acasă. Şi-l exploatăm la maxim. De pildă, astă seară, am învăţat-o pe Ilinca să se ducă să se pisicească pe lângă dumnealui, să-i spună că-l iubeşte şi la final, după nişte pupici lipicioşi, să-l roage să se ducă până la farmacie să-i ia nişte pastile de tuse. Ce credeţi că a făcut pisicuţa mea? S-a dus, s-a pisicit, s-a miorlăit, a executat declaraţii de dragoste frumoase şi la final a dat cu băţul în baltă: "Tati, a zis mami să te duci la farmacie să-mi iei pastile de tuse!" Of, măi Ilinca măi, a fost aproape bine. Sunt convinsă că data viitoare o să ne iasă schema perfect. Trebuie doar să mai exersăm puţin amândouă...

D-ale Ilincăi (4) - măritişul

Fiica noastră a declarat, zilele astea, că ei o să-i placă un bărbat înalt, cu ochii verzi, mare şi deştept. Doamne ajută, mamă dragă, să găseşti unul cel puţin la fel de bun ca tati... :) Nu uita să vrei unul căruia o să-i placă să şi gătească, care o să stea cu cei mici cât timp mergi tu la shopping şi la coafor şi care să te iubească şi să te respecte! Te roagă mama frumos, să faci o alegere minunată în viaţă, bine?

Fericire

Fericirea o gasesc in lucruri simple. Astazi, pentru mine fericirea inseamna familie reunita, copii fericiti, prieteni multi, familie, zambete de copil, sute de piese de lego, zeci de ponei, munti de vase de spalat, leneveala pe canapea. Asta pana la ora 4. Urmeaza alti prieteni in vizita, alti copii, alte vase de spalat, alte jucarii de adunat. Dar nu ma deranjeaza deloc. Pentru ca sunt fericita si ma bucur de cei mai buni prieteni din lume, de cei mai frumosi si mai minunati copii. Va doresc sa fiti la fel de fericiti ca mine, astazi! Hristos a inviat!

Jurnal de cercetaş (5) - 12 aprilie 2014

Întâlnirea de ieri a fost una destinată în special temerarilor. Pentru că am avut de văzut multe lucruri interesante la o expoziţie de tehnică militară: am văzut drapelul de luptă al Diviziei 2 Infanterie Getica din anul 1916, am admirat puţin din ceremonia de schimbare a gărzii şi am ascultat, în timp ce ne plimbam de la un stand la altul, un concert de fanfară. Temerarii au aflat informaţii despre echipamente de ultimă generaţie cu care este înzestrată armata română, am admirat câini dresaţi pentru diverse acţiuni, au putut să pună mâna pe tot felul de pistoale, puşti, mitraliere, etc., au probat o vestă antiglonţ şi au constatat pe pielea lor cât e de greu un rucsac cu o paraşută. Cei mai firavi dintre ei nici măcar nu au putut să ţină rucsacul în spate, noroc cu Radu care i-a ajutat. :) Oricum, au primit multe informaţii interesante şi au putut să-şi facă o idee despre echipamentul militar. Apoi, deşi ploua zdravăn, o parte din ei au luat-o la picior prin oraş, iar o parte au fost înghesuiţi în cele două maşini pe care le-am avut la dispoziţie şi ne-am îndreptat plini de elan şi vreme bună către sediu, în ciuda vremii urâcioase de afară. La sediu au încăput pe mâinile pricepute ale lui Radu, care le-a arătat pas cu pas cum se construieşte o scară pentru alpinism. Au cioplit lemne, au făcut noduri, au măsurat şi au tăita până le-a ieşit o scăriţă stranică. Păcat că timpul a trecut repede şi nu am mai apucat să terminăm scăriţa, dar sunt coninsă că la o întâlnire ulterioară o vom termina. Din păcate nici eu şi nici Ilinca nu am fost într-o formă prea bună, Ilincăi i-a fost chiar rău, dar Luca s-a simţit excelent şi nu m-a lăsat până nu m-am dus la magazin să cumpăr un briceag cu care, probabil, va ciopli jumătare din aracii din grădina bunicului în cele trei zile de vacanţă pe care urmează să şi le petreacă acolo... :)

Mi-a plăcut de temerarii cei mai mari, în special de Silviu, care a avut sarcina să vină cu ceilalţi pe jos de la locul expoziţiei până la sediu. L-am urmărit puţin şi l-am văzut cât de grijuliu îi urmărea şi cum avea grijă de ei când treceau strada :) E recomfrotant să îi ştii pe mâini bune, sincer.

Dragă Luca (1)

Creşti şi-mi eşti tare drag... Creşti frumos şi devii din ce în ce mai independent... Săptămâna asta am fost mândră de tine. Şi ţi-am spus de multe ori asta, dar mama scrie şi aici, să poţi citi peste ani şi să-ţi aminteşti şi tu de săptămâna asta frumoasă în care te-ai descurcat singur - singurel. Ai venit singur de la şcoală în fiecare zi, ba pe jos, ba călare pe maxi - taxi :) Ţi-ai încălzit singur mâncarea, ai avut grijă de tine până am ajuns eu acasă şi am putut să mă ocup de tine. Ţi-ai făcut temele singur, fără să te cicălesc eu. Deci, ai devenit şi responsabil pe deasupra. Ai înţeles că atunci când eşti obosit, mai bine te culci, în loc să pierzi vremea făcând nimic. Ai înţeles că e mai frumos să citeşti o carte decât să stai lipit de ecranul calculatorului... Nu ai pierdut cheia de la casă, ai încuiat chiar şi uşa când ai plecat ultimul de acasă :) Ai ştiu să ai grijă să nu întârzii şi, deşi aveam ceva dubii, ai ajuns unde trebuia la timp. Ai avut grijă de banii tăi de buzunar, i-ai gestionat bine şi nu i-ai cheltuit aiurea.

Am realizat, tot săptămâna asta, că devii un bărbat adevărat. Pentru că atunci când ţi-am spus, la telefon, că te iubesc, mi-ai răspuns aşa cum o face şi tatăl tău, uneori : "da, ştiu!" De obicei îmi spui că şi tu mă iubeşti, dar vineri mi-ai spus doar că ştii :)

Ştii care a fost cel mai frumos moment din săptămâna asta pentru mine? Plimbarea noastră de miercuri după amiază... Când am decis amândoi să facem ceva ce nu mai făcusem până atunci: să vizităm Catedrala de la Episcopie. Am intrat amândoi, şovăind uşor, impresionaţi de măreţia ei. Ne-am simţit amândoi mici în biserica aia uriaşă. Ne-am aşezat cuminţi într-o strană şi am ascultat glasul frumos şi limpede al preotului care ţinea o slujbă... N-am ştiu să-ţi spun ce fel de slujbă era. Şi nici n-am ştiut la ce te gândeai tu în momentele acelea, dar ştiu că eu i-am mulţumit lui Dumnezeu a nu ştiu câta oară pentru existenţa voastră, a ta şi a surorii tale, în viaţa mea... Ştiu că am simţit iubire şi recunoştinţă. Pentru că sunteţi sănătoşi şi buni şi pentru că sunteţi ai mei. Doar ai mei şi ai tatălui vostru. Apoi, când am ieşit de acolo, am văzut că erai îngrijorat. Nu vroiai ca sora ta să se întoarcă din excursie şi să nu ne găsească la locul de întâlnire... Când ţi-am explicat că o să ne sune dacă ajunge, te-ai liniştit şi m-ai invitat să ne mai plimbăm puţin. M-ai dus într-un loc unde tu ai mai fost, dar eu nu... M-ai dus să vedem şi Episcopia veche şi mi-ai povestit frumos despre ea, despre muzeu, despre toate clădirile de acolo, aşa cum şi ţie ţi-au povestit alţii frumos. Ne-am plimbat împreună parcă într-o altă lume, prin grădinile acelea frumoase cu pomi înfloriţi şi flori minunate şi mi-ai arătat unde este biserica veche, în care am intrat şi am zăbovit câteva minute, până când ne-a sunat Ilinca şi ne-a spus că nu ne găseşte... Am remarcat cum te grăbeai să ajungem la ea, deşi ştiu că tu nu te grăbeşti niciodată şi că ţi se pare inutil să faci asta... În după amiaza aceea de miercuri mi s-a umplut inima de drag şi de iubire, mi s-a umplut sufletul de tine şi mi-am dorit să îmi pot aminti de acel moment atunci când simt că nu mai pot... Pentru că sunt doar un om şi uneori simt că nu mai pot. Dar puterea o iau din astfel de momente şi gândul la ele mă ajută să mă ridic şi să merg mai departe. Pentru tine şi pentru Ilinca, pentru noi şi familia noastră...

Nu uita că te iubesc în fiecare clipă din viaţa mea şi că sunt mândră de tine!

Cu drag,
mama

It smells like freedom...

Îhîm, weekendul ăsta miroase niţel a libertate, cel puţin pentru mine... Astăzi după amiază Adameştii mici pleacă în vizită la bunicul lor şi se întorc duminică. N-am mai avut timp fără ei de mai bine de trei luni, aşa că îl merit. Nu ştiu ce am de gând să fac cu timpul ăsta doar pentru mine, dar ştiu că am să mă odihnesc. Sunt aşa de frântă, încât de două dimineţi mă trezesc când sună alarma, mă ridic automat din pat, mă întreb ce zi e, dacă trebuie să trezesc copiii şi dacă merg la serviciu şi când realizez că DA, trebuie să mă ridic din pat, îmi vine să plâng... Am să dorm, am să-mi beau cafeaua în linişte două dimineţi, am să ascult liniştea din casă, poate că am să fac şi nişte ordine prin casă, am să gătesc duminică dimineaţă şi am să mă bucur duminică după amiază că mi se întorc mânjii acasă. Pentru că, evident, o să-mi fie dor de ei...

Iar ei se vor bucura două zile de aer curat, soare (sper eu), de un bunic care tânjeşte după ei şi care se pregăteşte intens pentru vizita lor, care a promis că le face clătite cu brânză la cuptor doar pentru că Ilinca l-a întrebat dacă ştiesă facă şi clătite. E un weekend fără teme pentru că urmează săptămâna altfel şi nu fac cine ştie ce şcoală. Va fi un weekend bun pentru toţi, în care ne vom încărca bateriile şi ne vom bucura. Zile frumoase tuturor!