La mulţi ani, iubiii!!!!!!!!!

Iubita mea, la mulţi ani!
Îţi doresc să fii fericită, să fii sănătoasă, să fii mereu tânără şi frumoasă, să faci un bebe sau doi, cum o vrea bunul Dumnezeu, să fii întreagă la cap, să-ţi laşi mintea să se odihnească uneori, să slăbeşti, să te culci devreme, să nu mai dormi jumătate din timp când vii la mine, să ai timp mai mult pentru voi, să nu mai munceşti peste program, să fii mereu veselă, să te laşi de fumat, să fii sănătoasă şi la pungă groasă, să fii la fel de bună şi blândă ca până acum, să ai mai multă încredere în tine... Îti doresc tot binele din lume! Te iubesc tare mult!

32

Da, astăzi împlinesc 32 de ani. Mi-ar fi plăcut mai mult să fie 23, dar cu aceleaşi realizări ca până la 32. Cum nu se poate, mă bucur de ziua de azi. De 32. De copii. De familie. De prieteni. Happy birthday to me!!!

Party

Astăzi domnişoara Ilinca Ioana Adamescu se serbează, în avans, cu copiii. E foarte nerăbdătoare să înceapă petrecerea, prima petrecere doar a ei, la Mc Donald's, să se distreze cu copiii, să stea în capul mesei şi nu în ultimul rând să-şi capete cadourile. Logic, nu? Ceea ce şi-a dorit cel mai mult a primit deja: cercei de la mami şi tati şi bicicletă de la prietena ei Andreea. Astea au fost primele cadouri pe listă pentru petrecerea de 3 ani. Şi le-a primit deja. Povestim mai multe despre petrecere mâine.

LATER EDIT: poze de la petrecere

oul de dinozaur produce dureri de cap

Ajung ieri acasă, Luk dă fuga la uşă şi-mi zice dintr-o suflare: mami, mami, Ilinca a vrut să spargă un bolovan cu capul şi are un cucui cât toate zilele!!!! Intru în sufragerie, mă uit la Mimi care o îndeamnă din priviri pe Ilinca să-mi povestească. Ilinca povesteşte: "Mami, mai ştii bolovanul ăla mare din părculeţul unde mâncăm noi gogoşi? Ne imaginam că e un ou de dinozar şi am vrut să-l sparg cu capul, da? Şi uite ce cucui am făcut!!!!!"

PS: bolovanul ăla e cam cât jumătate din Ilinca.

zodiile

Luca întreabă: "Andra, în ce zodie eşti?"
Andra: "Rac. Dar tu în ce zodie eşti, Luca?"
"... ... în zodia BĂLĂNGĂNITĂ, ca tati."
Stupoare, râsete în hohote, copilul se uita nedumerit. Îi explic că zodia se numeşte Balanţă.
O întreb pe Ilinca în ce zodie e.
Ilinca răspunde repede: "CIOARĂ!!Deja ne tăvăleam pe jos de râs.

66

La multi ani, tata!

nu mai am chef

sau nu mai am timp??? nu mai am chef. cred că e o alintătură aşa, pentru "nu mai am timp", nu stiu cand se termină ziua, acum mă trezesc, acum mă duc la culcare, la birou e nebunie, nu se mai termină treaba, acasă, în cazul în care stăm pe acasă avem musafiri, dacă nu suntem acasă umblăm prin oraş, prin parcuri, pe la grătare, pe la ţară.

Din categoria "mi-aş dori", la momentul ăsta:
- să nu mai fiu mereu pe fugă;
- să am timp de mine;
- să am timp de curăţenie în casă;
- să am chef de curăţenie în casă;
- să apuc să mă şi joc cu copiii mei într-o zi, nu doar să le dau ordine şi / sau să-i muştruluiesc;
- să nu mă mai duc la ţară weekendul care vine;
- să vină chiar acum iubi a mea la mine, să stăm ca fetele, să bem o facea şi să ne văităm despre toate cele;
- să am un job unde să lucrez o lună, apoi să stau o lună în concediu, apoi iar o lună la birou şi tot aşa;
- să zac, pe o plajă, în luna în care nu mă duc la birou;
- să mă duc la dana în vizită;

Din categoria "abia aştept", la momentul ăsta:
- să-mi văd nepoata;
- să stau cu mihai şi irina la poveşti;
- petrecerea Ilincăi de săptămâna viitoare
- adunarea anuală cu ocazia sfârşitului de august cand ne serbăm, în ordine cronologică: eu, Ilinca, sf. Alexandru şi iubi.
- să-l strâng în braţe mâine pe tata, să-i spun că-l iubesc şi să-i spun la mulţi ani pentru cei 66 de ani.
- last but not least: să plec acasă, să se termina o dată şi ziua asta...

Din categoria "m-am săturat", la momentul ăsta:
- de oamenii care nu se spală şi ne poluează aerul pe care-l repirăm;
- de simptomele lunare de pms, care efectiv mă epuizează psihic;
- de ipocriţi;
- de mincinoşi;
- de oamenii răi.

şi gata pe ziua de azi, că deja am exagerat...

azi

azi mi-e tare dor de mama. dor din ăla care doare. Ieri am avut senzaţia că e lângă mine, în bucătărie. parcă se uita peste umărul meu, să vadă cum gătesc. am întors capul, dar n-am văzut-o... azi sunt oarecum revoltată. de ce nu mai e lângă noi? de ce nu se mai pot bucura copiii de ea şi ea de copii? de ce nu mai am cu cine să stau de vorbă, cu cine să ma sfătuiesc? de ce??? ştiu, nimeni nu-mi poate răspunde... aşa a fost să fie... dar tot mi-e dor de ea. tare mult...

Istorie

Istoria familiei Zidaru. Despre asta mi-a povestit tata câte ceva, în weekend. Mereu m-am întrebat daca cineva din familia mea are habar despre neamul nostru, din moşi strămoşi. Uite că ştia tata. Am avut un moment tare plăcut împreună, aşa cum n-am mai avut demult... Nu comunic foarte bine cu tata. Amândoi suntem încăpăţânaţi, el funcţionează după principiul "faceţi doar ca mine că eu ştiu cel mai bine". Dar nu despre asta vroiam să povestesc aici, ci despre familia mea. Cică ne tragem din sârbi. Olari. Primii au venit în zona asta (Berca) undeva pe la 1450. S-au aşezat pe pământurile unde stăm şi noi acum pentru că biserica i-a lăsat. Şi acolo au rămas. Şi acolo rămânem şi noi. Mă bucur că am aflat aceste informaţii despre familia mea. Chiar dacă sunt puţine, pentru mine sunt valoroase.

PS: aşa cum stabilisem, în weekend am fost la Vulcanii Noroioşi. Ne-a plăcut. Era multă lume. Copiii au alergat în voie. Nu s-au băgat în noroaie, nu s-a murdărit. Ca de obicei, nu am avut aparatul foto cu noi. Pentru că între timp planul s-a schimbat şi nu am mai ajuns sâmbătă seara acasă.

Din weekend, amestecate

- Ilinca, mami, cum face boul?
- hm....
- hai măi mami, cum face boul pe care tocmai l-am văzut pe geam?
- bou, bou, bou, bou!!! Aşa face, să ştii, mami.
Uh, habar n-aveam cum face boul. Da' de-acum ştiu. Parol.

În weekendul ăsta am început să redevin, timid e drept, "mama". Cu puţin noroc, peste încă o lună, poate ajung să fiu "mami" din nou.

Ne-am plimbat până am căzut laţi, tot weekedul. Sâmbătă am ajuns într-un loc uitat de lume. În vârf de munte, la Bisoca, la Mănăstirea Poiana Mărului. Gaşcă mare, copii mulţi, coloană de 6 maşini. Popasuri dese, senzaţii de vomă la copii din cauza drumului şerpuit, nerăbdare, eternul "mai avem mult?????". Drumul destul de prost dar, din punctul meu de vedere, merită deranjul. Cât am ascultat puţin din slujbă copiii au alergat nestingheriţi în curtea mănăstirii. Şi s-au bucurat de natură, de soare şi de iarbă verde. Am avut emoţii că n-o să reuşim să ne întoarcem din cauza unor curbe în ac de păr, foarte înclinate. Chiam mă gândeam că nu mai urcă maşinile înapoi. Dar au urcat, deşi cu greu. Mi-am amintit de o manevră pe care n-am mai executat-o de când am terminat şcoala de şoferi, de vreo 14 ani: plecatul din rampă cu frâna de mână trasă. Am executat-o de câteva ori cu succes.
După ce am plecat de la mănăstire, ne-am oprit la poalele pădurii, într-o poieniţă, la un grătar. N-am mai fost la iarbă verde de ceva vreme. Uitasem că e frumos. Ne-am simţit minunat. Ne-am bronzat. Am povestit. Am mâncat. Copiii au alergat fără să fie deranjaţi de părinţi. Am obosit, am moţăit la umbră pe-o saltea. Am plecat fericiţi acasă. Am avut o zi minunată. Ne-am bucurat de natură, de bucuria copiilor, de linişte, de prieteni. Mai vrem astfel de ieşiri. Încep să descopăr guctul excursiilor de-o zi. Necesită mai puţine bagaje şi mai puţină organizare decât ieşirile de-un weekend. Drept urmare, dacă nu intervine nimic, duminica viitoare mergem la Vulcanii Noroioşi. Acolo unde nu creşte iarba, unde am mai fost, unde ne-a plăcut şi unde ne mai ducem.

Ca de obicei, poze din weekend nu avem. Poate din următorul...